luni, 25 octombrie 2010

"Paza bună" - de Tudor Arghezi

S-a întors cercetătoarea
Să le spuie la surori
Că-i deschisă toată floarea
Şi câmpia, de cu zori.

Şi-au plecat aproape toate
La cules, cu miişi mii,
Lăsând vorbă la nepoate
Să-ngrijească de copii.

Căci muscoiişi bondarii
Şi-alte neamuri de pădure,
Pe şoptite, ca tâlharii,
Umblau mierea să le-o fure.
 
Însă paza-n stupi e bună,
Că târziu, după apus,
Colo jos, sub stupi, la lună,
Ei zăceau cu burta-n sus.

"Iscoada" - de Tudor Arghezi

 
Decum s-a ivit lumina.
A ieşit din stup albina,
Să mai vadă, izma-creaţă
A-nflorit de dimineaţă?

Se-ngrijeşte gospodina
De-nfloreşte şi sulfina,
Căci plutise val de ceaţă,
Astă-noapte, pe verdeaţă.

A găsit toată grădina
Înflorită, şi verbina,
Şi s-a-ntors, după povaţă,
Cu o probă de dulceaţă

"Zdreanţă" - de Tudor Arghezi

L-aţi văzut cumva pe Zdreanţă,
Cel cu ochii de faianţă?
E un câine zdrenţuros
De flocos, dar e frumos.
Parcă-i strâns din petice,
Ca să-l tot împiedice,
Ferfeniţele-i atârnă


Şi pe ochi, pe nara cârnă,
Şi se-ncurcă şi descurcă,

Parcă-i scos din câlţi pe furcă.
Are însă o ureche
De pungaş fără păreche.
Da târcoale la coteţ,
Ciufulitşi-aşa lăieţ,
Aşteptând un ceasşi două
O gaină să se ouă,
Care cântă cotcodace,
Proaspăt oul cândşi-l face.
De când e-n gospodărie
Multe a-nvăţatşiştie,

Şi, pe brânci, târâş, grăpiş,
Se strecoară pe furiş.
Pune laba, ia cu botul
Şi-nghite oul cu totul.

-- "Unde-i oul? a-ntrebat
Gospodina. -- "L-a mâncat!"
"Stai niţel, că te dezvăţ
Fără măturăşi băţ.
Te învaţă mama minte."

Şi i-a dat un ou fierbinte.
Dar de cum l-a îmbucat,
Zdreanţă l-aşi lepădat
Şi-a-njurat cu un lătrat. Când se uită la găină,
Cu culcuşul lui, vecină,
Zice Zdreanţă-n gândul lui
"S-a făcut a dracului!"

"Ninge!" - de Otilia Cazimir



Ssst!… Maicuta gerului,
Cu manuta inghetata,
Bate-n poarta cerului
Si intreaba suparata:

- Unde-s stelele de sus?
- Iaca, nu-s!
Vantul rau le-a scuturat
Si le-mprastie prin sat.

Uite una: s-a desprins
Dintr-o margine de nor
Si coboara-ncetisor…
- Oare-a nins?

E un fulg si-i cel dintai
Si aduce-n vant ninsoare,
Drumuri albe peste vai,
Ras curat in ochii tai,
Sanioare,
Zurgalai…

"Gospodina" - de Otilia Cazimir

Greu e când eşti gospodină!
Uite, eu, cât sunt de mică,
Iute-s ca o rândunică,
Harnică-s ca o albină.

Cum mă scol, cobor în grabă
Colivia din perete,
Să dau boabe la sticlete,
Că-i un cântăreţ de treabă.

Vreme multă nu-mi rămâne;
Pisicuţa, de cu noapte,
Miaună şi-mi cere lapte –
Iar Grivei îmi cere pâine.

Învăţ lecţiile toate
La citit, la socoteală –
Că doar n-o să plec la şcoală
Fără lecţii învăţate!

Cu păpuşa-i alt bucluc!
Din şindrilă şi din beţe,
Trebuie să-i fac pătuc
După sobă să nu-ngheţe.

Uf, ce mare-i bucuria
Când sunt gata toate-n pripă!
Nu stau locului o clipă…
Tare-i grea gospodăria!

"De pe-o „bună dimineaţă”" - de Otilia Cazimir

De pe-o „bună dimineaţă”
Cu tulpină de cârcel,
A sărit un gândăcel
Cu mustăţile de aţă.

Alţi gândaci, mărunţi şi roşii,
Care-şi poartă fiecare
Ochelarii pe spinare,
Dorm la soare, somnoroşii!

Iar pe-un fir de păpădie,
                                         Ce se-nalţă, drept, din iarbă,
                                         Suie-un cărăbuş cu barbă,
                                         În hăinuţă aurie.

                                        Suie, mândru şi grăbit,
                                        Să vestească-n lumea mare:
                                     - Preacinstită adunare,
                                       Primăvara a sosit!

"Puişorul cafeniu"- de Otilia Cazimir

                        A ieşit din ou la soare,
                        Cel din urmă puişor.
                        Se usucă pe-aripioare
                        Şi-o porneşte binişor.
                        Stă găina la-ndoială,
                        Că din şapte puişori





                                    Şase-s galbeni ,gălbiori.
                                    Numai cel de la sfârşit
                                    A ieşit mai ponosit!
                                    Şi se-ntreabă speriată:
                                _”Nu cumva-i de ciocolată?”…